In 22 de ani s-au adunat tensiuni, dezamagiri si frustrari incredibile, fata de sacrificiile care s-au facut si sperantele cu care s-a pornit atunci, in '89... Este greu, in aceste zile, sa te abtii in a-ti da cu parerea despre miscarile de strada care tin afisul mass-media... Adevarul e ca, dupa trei saptamini de sarbatori - abia ce trecura Craciunul si Anul Nou pi stil vechi-, de mincare si bautura „pe rupte", o iesire in peisaj, chiar mai turbulenta, are darul de a elimina toxinele acumulate in exces si de a reface tonusul psiho-somatic. Ce-i drept, si vremea este / a fost favorabila. Nu chiar pentru o revolutie, ca aceea din '89, dar macar de o razmerita. Pe la inceputul anilor '80, cind Ceausescu „o pusese" de „o noua revolutie agrara", intrebati fiind ce parere au de chestia asta, taranii, cica, ar fi raspuns: „Ei, chiar de-o revolutie n-om fi noi in stare, dar de-o rascoala parca-parca..." Taranimea, cooperativizata, pauperizata si, mai ales, anesteziata, n-a apucat „s-o puna" nici macar de-o rascoala, ca le-a luat-o inainte - in decembrie'89 - clasa muncitoare („cea mai inaintata clasa a societatii", cum suna sloganul ceausist), patura intelectuala (nici macar n-ajunsese, saraca, la conditia de plapoma) si mai ales copiii strazii, „copiii cu cheia la git", ceauseii, decreteii, veniti pe lume prin decret prezidential si ajunsi la (in)constienta de a se sacrifica pentru o cauza pe care, mai mult ca sigur, nici nu o intelegeau: „Murim, dar sintem liberi!" In 22 de ani s-au adunat tensiuni, dezamagiri si frustrari incredibile, fata de sacrificiile care s-au facut si sperantele cu care s-a pornit atunci, in '89... O „democratie originala" a deschis cutia Pandorei, dind liber la un jaf national greu de inchipuit, la o acumulare salbatica de averi si „oportunitati", pentru „baietii destepti", prin devalizarea, cind grosolana, cind subtila, a statului si prin aducere