De la Adam şi Eva la Romeo şi Julieta, de la Don Juan la Anna Karenina, poveştile de iubire din literatura lumii sunt înţelese în eroticoane. Ficţiunea amoroasă nu se citeşte, ci se urmăreşte vizual: iată intuiţia de la care porneşte Eroticon-ul Mihaelei Ursa. Cititorul care uită de sine, lăsându-se sedus de o poveste de dragoste, este mai întâi convins de o imagine, de o fereastră către adevărul ficţional al lumii despre care citeşte. Orice proiect amoros depinde de o erotologie, de o teorie despre adevărul iubirii şi despre dependenţa vieţii de ficţiune, dar şi a literaturii de viaţă.
"O premieră substanţială în critica românească, cartea Mihaelei Ursa are, pe lîngă cuprinderea, erudiţia (lipsită de orice ostentaţie) şi respiraţia unui tratat de literatură comparată, puterea de seducţie proprie unui critic subtil, rafinat, empatic, care reuşeşte să-şi incite cititorii la lectură, punîndu-i în relaţie cu ceea ce e, în fond, mai preţios într-o carte: «promisiunea vieţii-din-literatură»." (Sanda Cordoş)
Mihaela Ursa s-a născut la 25 septembrie 1971, la Sîngeorz-Băi. Este teoretician şi critic literar. A publicat: Optzecismul şi promisiunile postmodernismului (Piteşti, Paralela 45, 1999), Gheorghe Crăciun - monografie, (Braşov, Aula, 2000) şi Scriitopia (Cluj, Dacia, 2005, ediţia revăzută în 2010), premiate de Uniunea Scriitorilor Români şi de Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România. A absolvit Facultatea de Litere din Cluj, unde este în prezent lector doctor şi director al Departamentului de Literatură Comparată. A coordonat Divanul scriitoarei (Cluj, Limes, 2010), a colaborat la volume colective şi la diferite publicaţii literare. Întreţine un blog de autor la http://mihaelaursa.wordpress.com.
Despre feluritele chipuri ale iubirii
Niciun discurs nu este mai demn de milă decât discursul despre dragoste care nu are