- Cultural - nr. 935 / 21 Ianuarie, 2012 Tarile Romane – o jumatate de mileniu in sprijinul monahismului athonit (1350 – 1863) Caderea Bizantului sub stindardul mahomedan al invadatorilor otomani, cu al sau stralucitor centru crestin Constantinopol, nu a insemnat nicidecum sfarsitul daniilor romanesti catre Sf. Munte. Dimpotriva, mainile intrajutatorilor sunt intinse cu si mai multa vigoare, caci numarul vietuitorilor (exceptand anul revolutionar 1821, cand expansionismul islamic al turcilor a generat pradarea manastirilor si scaderea monahilor la 1000) va cunoaste o crestere numerica graduala: peste 2000 de calugari in veacul XI, cand Sf. Athanasie pleca la Domnul; 3000 in anul 1233 si 6345 in anul 1913. Numarul mare de monahi se explica prin orientarea multor nevoitori catre forme de vietuire ascetica mai aspra, concretizate in aparitia schiturilor (chilii in care se reuneau cate 2– 3 anahoreti si isihasti, intrutotul dedicati vietii contemplative) si a sihastriilor (locuri retrase sapate in pesteri, unde vietuiau in Domnul asceti carora fratii mai tineri veneau din manastiri ca sa le aduca hrana)… Lor, Domnul Dumnezeu le-a randuit cele necesare prin diverse donatii venite de la imparati bizantini (ca Nichifor Foca, Ion Tzimiskes, Vasile II Bulgarochtonul, Constantin Duca – a scutit Athosul de orice impozit -, Alexie Comnenul – a proclamat autonomia completa a Sf. Munte -, Andronic II Paleologul, Ion V Paleologul), dar si de la nobili si ierarhi din Georgia, Bulgaria, Serbia, Rusia… Nimeni, insa, nu a facut mai multe danii decat binecredinciosul popor ortodox roman, ai carui voevozi vor sari in ajutor dupa ce Bizantul avea sa intrerupa fluxul daniilor catre cele 20 de manastiri ce stapaneau tot Athosul, de altfel ei ramanand singurii sprijinitori pentru tot Rasaritul… In acest sens, exista in arhive multe dovezi de recunoastere, dar monumentale sunt inscrisurile