Pe 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu onora invitaţiile la diverse instituţii, care îl cinsteau cu omagii, cadouri, titluri şi diplome. Seara obişnuia să petreacă cu lăutari, alături de familie sau de tovarăşii de partid. Începând de astăzi până pe 26 ianuarie, „Adevărul" vă prezintă, în serial, aspecte inedite despre aniversările şi viaţa lui Nicolae Ceauşescu.

La 26 ianuarie, an de an, după 1965, la început mai timid, spre sfârşit, sufocant, România se mobiliza exemplar. Nu era data „eliberării de sub ocupaţia fascistă", nici „Ziua internaţională a muncii", nici măcar aniversarea „glorioasei revoluţii bolşevice". Nimic marcat, aşadar, în calendarul Partidului Comunist. Şi totuşi era ziua din an în care „oamenii muncii" îşi exprimau „recunoştinţa" şi intelectualii „adeziunea". Era ziua în care se născuse, în 1918, la Scorniceşti, Nicolae Ceauşescu. Cum se desfăşura oare o astfel de zi, pentru cel sărbătorit ?

Omagiat şi medaliat

Dimineaţa, la prima oră, în cadrul unei festivităţi oficiale, Nicolae Ceauşescu primea personal felicitări. Dictatorul onora invitaţiile la diverse instituţii, care îl cinsteau cu omagii, cadouri, titluri şi diplome. Bunăoară, în anii 1980, se organiza obligatoriu o festivitate la Consiliul de Stat. Acolo îi întâmpina pe „tovarăşii" din „conducerea de partid şi de stat" şi pe ambasadorii acreditaţi în România. Din partea celor invitaţi la manifestare, întotdeauna, în numele celorlalţi, vorbea unul.

La început, până când s-a pensionat, în 1972, Ion Gheorghe Maurer, prim-ministru al României, rostea discursul omagial. Apoi, până la Revoluţie, Manea Mănescu, devotatul activist al secretarului general, şi-a intrat în rol. Cu acest prilej, de obicei, i se acorda sărbătoritului şi câte o medalie: „Erou al RSR", Titlul Suprem „Erou al RSR", Ordinul „Victoria Socialismului".

Recitalul fraţilor Ceauşescu

Seara, Ceauşes