Criza financiară a dus la naşterea şi proliferarea unei noi categorii socio-profesionale: cea a persoanelor mature, de 30-40 de ani, care, pierzându-şi jobul, ajung să depindă de pensia părinţilor pentru a supravieţui.

România a intrat în al patrulea an de recesiune, iar numărul „victimelor" crizei creşte constant. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă şi întâmpină greutăţi majore în încercarea lor de a se reangaja.

Cele mai noi date statistice oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) arată că numărul şomerilor înregistrat la nivel naţional a fost în luna decembrie a anului trecut cu 5,12% mai mare decât cel din luna precedentă, confirmând tendinţa ultimilor ani şi rata naţională a şomajului de 7,2% în 2011, în creştere faţă de anul precedent (6,9%). Doar în ultima lună a anului 2011, 6.035 de persoane au fost concediate, îngroşând şi mai mult rândurile şomerilor care, în prezent, au ajuns la 461.000. Mulţi dintre ei sunt profesionişti cu ani buni de carieră în spate, trecuţi de 35 de ani, care depindeau de salariu pentru a-şi hrăni familia şi a-şi plăti ratele la bănci.

Cum joburile sunt din ce în ce mai puţine, iar angajatorii preferă puşti de 20 şi ceva de ani - mai puţin experimentaţi, dar şi mai puţin pretenţioşi în privinţa cuantumului simbriei - persoanele în cauză reintră destul de greu în câmpul muncii. Disperaţi şi lipsiţi de soluţii, oameni aflaţi la maturitatea deplină ajung să depindă de pensia părinţilor pentru a supravieţui. Şi cu cât această dependenţă se prelungeşte, cu atât reabilitarea va fi mai dificilă, avertizează psihologii.

„Mi-e ruşine"

Bucureşteanul Costin Negoiţă (34 de ani) şi-a pierdut recent locul de muncă. Compania la care lucra, o multinaţională de prestigiu, a făcut restructurări, iar primii vizaţi au fost cei cu salarii peste medie. Din acel moment, viaţa lui C