„Luxemburgul ripostează!” nu este genul de veste care să semene panica în cancelariile europene. Dar când micuțul Mare Ducat s-a făcut pară, săptămâna trecută, în legătură cu locul vacant în comitetul executiv al Băncii Centrale Europene, acest lucru a dezvăluit crăpăturile din cadrul zonei euro care ar putea determina deznodământul crizei datoriilor suverane.

În timp ce ochii întregii lumi erau ațintiți asupra Greciei, Italiei, Spaniei sau a evaluării financiare a Franței, Banca Centrală Europeană a început un proces de schimbare de gardă. Cea mai evidentă schimbare a avut loc în noiembrie, anul trecut, când Mario Draghi l-a înlocuit pe Jean-Claude Trichet în funcția de președinte. Dar, observă publicația financiară „Financial Times”, din iunie 2010, alți patru nou veniți s-au alăturat comitetului executiv, drept rezultat al încheierilor normale de mandat sau al demisiilor neașteptate ale membrilor precedenți.

Rivalitate între Spania și Luxemburg

Această schimbare de gardă va fi completată la sfârșitul lui mai, când mandatul de opt ani, fără posibilitate de prelungire al spaniolului José Manuel González-Páramo va expira. Scaunul său este foarte dorit, comitetul executiv al BCE fiind responsabil pentru operațiunile zilnice de la Frankfurt și pentru schițarea recomandărilor pentru deciziile consiliului de guvernare al BCE, consiliu care-i include și pe guvernatorii băncilor centrale din cele 17 țări membre zonei euro. Viitorul zonei euro fiind încert, acțiunile acestui comitet s-ar putea dovedi decisive.

Săptămâna trecută, guvernul de la Madrid a propus un înlocuitor în persoana lui Antonio Sáinz de Vicuña, șeful departamentului juridic al BCE. Cererea Spaniei se bazează pe cutuma conform căreia cei patru principali membri ai zonei euro trebuie să fie, în permanență, reprezentați în consiliul executiv al BCE. Dar vineri, Luxemburg