În timp ce Bucureştiul nu are încă un muzeu al comunismului, în alte ţări din fostul bloc sovietic stalinismul şi socialismul „vând" foarte bine, servind interesele orânduirii capitaliste.

Printre cele mai vizitate locuri din Berlin se numără şi Muzeul STASI, găzduit exact în fosta clădire a Ministerului Securităţii Statului din Republica Democrată Germană (în original Ministerium für Staatssicherheit).

Turiştii vin cu miile din toate colţurile globului pentru a vedea cum funcţiona aparatul de represiune şi control de tip stalinist din Germania de Est, instituţie odioasă care a avut o lungă existenţă, din 1950 până în 1990.

Istoric

Foştii securişti au încercat chiar şi după căderea Zidului să-şi continue existenţa sau măcar să-şi acopere urmele, distrugând mii de dosare, dar poporul german s-a mişcat cu mult mai repede decât cel român. Pe 15 ianuarie 1990 o muţime de demonstranţi au luat în stăpânire clădirea STASI din Lichtenberg. Imediat după aceea, Comitetul Cetăţenilor din Berlin a cerut închiderea instituţiei, desecretizarea dosarelor şi accesul liber al poporului la studiul acestora, lucruri la care s-a purces imediat cu largul concurs al Procuraturii Militare. Ideea strălucitoare de a transforma clădirea STASI în muzeu le-a venit activiştilor anticomunişti reuniţi sub titulatura „Antistalinistische Aktion Berlin" (ASTAK). Ei au dorit ca deturnarea obiectului de activitate al vechii instituţii să reprezinte, pe lângă o reparaţie morală, şi un memento pentru posteritate. Astfel, pe 16 mai 1990 s-a pus o nouă firmă pe frontispiciul clădirii, „Muzeul STASI", care funcţionează nu doar ca spaţiu de expoziţii, ci şi ca memorial şi centru de cercetare a crimelor comunismului. În România există un singur astfel de muzeu, binecunoscutul Memorial de la Sighet, creat cu multă trudă - şi în ciuda împotrivirilor venite în bună măsură c