Schimbul de replici nu tocmai amical dintre premierul italian, Mario Monti, si cancelarul german, Angela Merkel, par sa aiba ceva din dialogul surzilor pe care Germania si Grecia l-au avut acum doi ani, cand Berlinul nu dorea sa acorde bani Atenei pentru a o scoate din prapastie.
Negocierile dintre liderii europeni par sa fie, in continuare, sterile, dand impresia ca, in ciuda trecerii timpului, iesirea din criza se face pe un drum care merge in cercuri.
Atunci, ca si acum, un guvern lovit de criza datoriilor suverane, care a redus cheltuielile, a marit taxele si a facut reforme economice, pledeaza pentru rate mai mici ale dobanzilor si un suport european (a se citi german) mai puternic, pentru a convinge cetatenii ca suferinta are un motiv justificat, noteaza Reuters.
Acum, ca si atunci, un cancelar constrans de ostilitatea publicului pentru acordarea de bani statelor aflate in dificultate si convins ca numai presiunea pietei poate readuce natiunile risipitoare pe calea cea dreapta se face ca nu aude chemarile de ajutor, spunand ca nu este nevoie sa intervina, pentru ca nimeni nu cere ajutorul.
Intarzierea in luarea de masuri pentru a ajuta Grecia, in 2010, a subminat increderea in pietele din zona euro, care nici macar acum nu a fost restaurata total, ridicand costurile unei eventuale salvari.
Nu este, insa, un deja vu total, deoarece Germania are mult mai multa incredere in Italia lui Monti, decat a avut vreodata in Grecia.
Prin urmare, oficialii europeni se asteapta ca Merkel sa se induplece si sa fie de acord cu masuri preventive mai puternice, in martie, odata ce liderii din zona au semnat cele doua tratate initiate de Berlin, privind disciplina bugetara si reglementarile unui fond de salvare permanent.
Intre timp, italienii, care se agita in legatura cu maririle de taxe si taie