La Rudăria se află una dintre cele mai mari colecţii de mori de apă din lume.
Comuna Eftimie Murgu pare a fi uitată de lume. Însă, la doar câţiva kilometri de Bozovici, fosta localitate Rudăria, vestită prin morile de apă, ar trebui să fie cunoscută în întreaga Europă. În Rudăria s-a născut şi a copilărit Eftimie Murgu. La un secol de la moartea marelui revoluţionar de la 1848, numele localităţii a fost schimbat în Eftimie Murgu. Rămasă în anonimat, Rudăria de odinioară, cu morile ei, cu legende şi întâmplări care adesea trec pragul legendelor rămâne un mic colţ de rai din Banat.
Rudăria de pe râul de fier
Istoricii spun că Rudăria a fost atestată documentar în 1470, deşi în zonă, au fost găsite rămăşiţe de ceramică ale„curentului" Coţofeni, din preistoriei. Localitatea este aşezată pe pârâul Rudărica, un afluent al Nerei. Numele vine de la apa care o traversează şi care în traducere slavă însemnă „râul de fier", denumire primită probabil de la zăcămintele din munţii din împrejurimi. Albia Rudăricii este presărată cu un şirag de mori de apă, de la Moara de la Tunel şi până la Moara din Ţarină. Morile de apă au fost folosite încă de pe vremea dacilor, dar şi mai apoi, în perioada romană şi în Evul Mediu. Pe Valea Rudăriei, în anul 1772 au existat opt mori, iar din 1874 până în 1910 au existat 51 de mori. Inundaţiile din acea primăvară au luat 28 dintre ele. Localnicii le-au refăcut pe unele, iar pe altele le-au abandonat. Ei au exploatat avantajele terenului, au corectat cursul apei şi au construit canale pe care au direcţionat apa către roţile morilor.
Astfel, morile au funcţionat şi vara, când cursul Rudăricii a fost scăzut. Toate morile au fost protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a redirecţiona apa, oamenii au săpat cu dalta şi ciocanul un tunel prin munte, înalt de doi metri, lat de un metru şi jumătate
