Europa trezeşte astăzi multe nelinişti şi ridică multe întrebări: nelinişti în privinţa crizei actuale şi a ce înseamnă ea pentru restul lumii şi întrebări despre modul în care Germania gestionează criza şi despre locul nostru în Europa. Întrebările fundamentale sunt: Care este natura crizei cu care ne confruntăm? Ce încercăm să realizăm? Care este rolul Germaniei în această situaţie?

I

În primul rând, trebuie analizată natura crizei. Termenul „criza euro" este comod, dar înşelător: în primii zece ani ai existenţei sale, moneda comună a avut un succes remarcabil după orice standard, rata sa de schimb şi rata inflaţiei fiind la fel de stabile precum cele ale mărcii germane. Totodată, moneda euro a devenit a doua mare monedă de rezervă din lume. În era globalizării, crearea monedei euro era imperioasă. Dacă nu ar exista, ar trebui inventat acum, ca o lecţie învăţată din criza financiară, ale cărei efecte ar fi fost mult mai grave fără o monedă comună.

Însă este de asemenea evident că unele ţări europene nu mai dispun, din varii motive, de suficientă încredere din partea pieţelor financiare.

Trei probleme stau la baza crizei:

Prima, criza financiară mondială care a fost declanşatorul; apoi, datoriile publice şi private excesive, cărora li se adaugă dezechilibre macroeconomice în creştere - un rezultat al lipsei de competivitate şi al unor defecte ale guvernanţei zonei euro. Toţi aceşti factori sunt interconectaţi.

În urma crizei financiare din 2008, statul a fost nevoit să salveze un sector bancar supraîndatorat şi care a investit greşit. În acelaşi timp, a fost nevoit să introducă un stimul fiscal gigantic pentru economie. Drept rezultat, pieţele financiare au început să pună sub semnul întrebării capacitatea unora dintre membrii zonei euro de a-şi plăti datoriile sau de a ieşi de sub povara acestora prin creştere economică; mai întâi a