În ultimii ani de viaţă, Valter Roman a locuit pe strada Sofia, aproape de Statuia Aviatorilor şi de Piaţa Dorobanţi (pe aceeaşi stradă locuiau mazilitul Alexandru Drăghici şi soţia sa Marta).

Într-o garsonieră, lângă pod, locuia inginerul Tudi Ştefănescu, nepotul lui Henri Coandă şi proprietarul vilei. Tudi a fost coleg de liceu, la "Caragiale" cu mulţi copii din nomenklatură, nu purta pică nimănui. Înaintea familiei Roman, au locuit acolo familiile Adorian şi Einchorn. Acesta din urmă a fost unul dintre stâlpii Direcţiei de Informaţii Externe în perioada Dej, dar a fost epurat când s-a produs "etnicizarea" Securităţii si a celorlalte instituţii "sensibile". După "defecţiunea" generalului Pacepa, în 1978, DIE şi-a schimbat titulatura în Centrul de Informaţii Externe. Vorbitor nativ de maghiară, ca şi Valter Roman, Wilhelm Einchorn a fost unul dintre cei care i-au interogat pe membrii guvernului Nagy la Snagov. Roman, Adorian şi Einchorn erau toţi trei foşti interbrigadişti.

Revenit în ţară cu divizia "Horia, Cloşca şi Crişan", Valter Roman a ajuns colonel, apoi general în armata României şi şef al Direcţiei Politice a Armatei. În 1946, a scris o compilaţie hagiografică intitulată "URSS în război". A fost ministru al Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Era unul dintre favoriţii Anei Pauker pe care a trădat-o în favoarea lui Dej. A fost anchetat pe linie de partid în anii 50 sub acuzaţia de titoism, dar Dej l-a apărat. Îl considera unul dintre puţinii ilegalişti în care putea avea deplină încredere. Începând din 1955 şi până la moartea sa în 1983, Valter Roman a fost directorul Editurii Politice, adică editura PMR/PCR, având rangul de adjunct de şef de secţie la CC al PCR. Prin 1963, familia Roman s-a mutat în noile vile construite lângă Arcul de Triumf, pe Aleea Trandafirilor, astăzi Bulevardul Mareşal Prezan. Spre deosebire de cei care au ajuns să