Cădea o lapoviţă rea peste Piaţa Universităţii, iar el se chircise sub tocul uşii de la Universitate, lângă Fântână. Sergiu Anton, 26 de ani, curier, îşi trăsese căciula pe frunte şi aşa, cu lapoviţa în ghete, se chinuia să ţină-n sus pancarda cu „Stăpâne, fraierii insistă!”. Era marţi noapte, iar în Piaţă, goniţi de ploaie şi de vânt, mai rămăseseră la scandat câteva sute de oameni.

Ultimele unşpe ore Sergiu şi le-a petrecut în Piaţă şi încă mai poate. N-are mănuşi, n-are fular. Ţine pancarda cu mâinile roşii, aproape degerate. La serviciu câştigă 1.000 de lei şi face mult voluntariat: de cinci ani e voluntar la Crucea Roşie şi, când prinde ocazia, merge la acţiunile grupului de iniţiativă „Noii golani”, ca să promoveze datinile şi românismul.

Sergiu, 26 de ani: „Am văzut oameni care mai aveau în cămară doar cartofi şi margarină”

Poate că n-ar fi ieşit deloc în Piaţă dacă nu şi-ar fi amintit un lucru: „Am văzut oameni care mai aveau în cămară doar cartofi şi margarină. Am văzut oameni care trăiesc din 300 de lei pe lună. Cel mai mult mă îndurerează că mulţi dintre cei care au muncit nu au bani nici măcar să îşi cumpere alimentele de pe o zi pe alta”, ne spune. „Bun, să presupunem că pică Guvernul, pe cine punem în loc?”, întrebăm. „Cum pe cine? Avem rege! Soluţii există”, răspunde pe nerăsuflate.

Pe Traian Băsescu l-a votat de două ori, iar acum regretă: „Preşedintele şi-a depăşit atribuţiile cu foarte mult. Şi s-a implicat prea mult în politică, în sensul că: Nu-l vreau pe X, îl vreau pe Y... Or asta nu-i normal în democraţie”.

Ar fi putut să emigreze până acum, dar nu l-a lăsat inima. E dezamăgit, dar rabdă: „Eu iubesc România aşa cum e ea. Cred că sunt un simplu om care tot încearcă să fie liber, dar nu prea reuşeste în ţara asta”.

Despre viaţa de „vierme” şi-a construit o întreagă teorie: „Hmm, viaţa de vierme e una... urât mir