Tensiunile din stradă par să împingă în umbră orice altceva problematic s-ar întâmpla în ţară. Nu am auzit reacţii politice vocale la adresa unei noi amânări într-unul dintre cunoscutele şi controversatele dosare de mare corupţie. Asta deşi Comisia Europeană atrăgea atenţia, şi în ultimul Raport anual privind progresele realizate de România în cadrul MCV, că„trebuie întreprinse acţiuni urgente pentru a accelera soluţionarea unui număr important de dosare de corupţie la nivel înalt”. Un raport de care ar trebui să ţină seama şi clasa politică, şi Justiţia. Concluziile lui sunt importante şi în contextul aşteptatei aderări la Schengen.
Deşi într-unul dintre îndelung tergiversatele dosare de mare corupţie, „Trofeul calităţii”, a fost dată a doua amânare pentru pronunţarea sentinţei, reacţia clasei politice a lipsit. Cu o excepţie. Generată nu de interesul faţă de problema în sine, cât de o atitudine revanşardă. Aceleaşi evenimente, al căror final nu poate fi încă anticipat cu certitudine, par să joace, neoficial, un rol în luarea unor decizii majore. Care pot influenţa, pe termen lung, măcar câteva destine profesionale.
Ce contează că dosarul – în care cel mai sonor nume este cel al lui Adrian Năstase – a fost tergiversat mai mult de o mie de zile din momentul trimiterii în judecată? Ce contează că Justiţia transmite semnalul că tolerează amânările în dosarele etalon în lupta anticorupţie? Ce contează că este vorba despre un dosar ce poate fi considerat un fel de test la adresa anticorupţiei româneşti şi a capacităţii sistemului judiciar de a răspunde solicitărilor C.E., cuprinse în MCV?
Singurul care a făcut o declaraţie pe tema aceasta este Crin Antonescu. Conjunctura abordării subiectului stă, însă, sub semnul întrebării. Dl. Antonescu nu a avut niciun fel de supărare cauzată de o nouă amânare. Iar opinia sa nu transmite nea