În apropierea datei de 27 ianuarie – Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, evreica din Târgovişte a povestit din experienţele personale. Ea doreşte ca lumea să nu uite ce a însemnat Holocaustul pentru ca el să nu se repete.

Edit Konigsberg a trăit timpuri istorice greu de imaginat în ziua de azi. „Acum că vă bucuraţi de toate drepturile, nu ştiţi ce înseamnă să n-ai voie să profesezi, să n-ai voie să cumperi, să n-ai voie să predai sau să fii elev, să n-ai voie şi să ţi se ia tot”, le-a spus ea elevilor Colegiului Economic “Ion Ghica”, în cadrul unei întâlniri organizate în şcoală. “Eram copil de şapte ani. Părinţii mei au primit în piept necazurile, dar toate se resfrâng şi asupra copilului. Vreau să merg pe sentimente, pe aprofundarea în suflet a ceea ce s-a petrecut. De ce? Ca să nu se mai petreacă”, a început ea povestea.

“Nici nu vă daţi seama ce lovitură teribilă a fost pentru mine”

La vârsta de şapte ani a experimentat pentru prima dată consecinţele măsurilor anti-semite. “M-au dat afară de la şcoală. Eram în clasa întâi. Un copil de şapte ani nu poate să înţeleagă nedreptăţile astea. Ce aveam eu în plus sau în minus ca să fiu dată afară. Înainte să mă dea afară se organizase petrecerea de sfârşit de an şi mi-au dat o poezie să recit. Cum am învăţat eu poezia aia, cu ce pasiune am repetat cu gesture, chiar şi în faţa oglinzii ca s-o spun. Era o bucurie mare s-o spun. Nici nu vă închipuiţi voi cum am fost eu suspendată”, povesteşte Edit Konigsberg, originară din Ploieşti. “Aş fi avut parte şi de premiul II. Doamna directoare a chemat-o pe mama la şcoală şi i-a spus: îmi pare rău, dar eu nu pot să-i dau premiul aşa, în public, pe scenă, pentru că e fetiţă evreică şi nu poate spune nici poezia pentru că trebuie să apară pe scenă şi nu am voie. Nici nu vă daţi seama ce lovitură teribilă a fost pentru mine. N-am uitat-