Totusi, ca sa-i fac pe plac, mi-am calcat pe inima de fan si am intrat - doar un pic - in garsoniera OTV, asteptindu-ma s-o vad, sculata din morti, pe Elodia... Cind colo, ce sa vezi: adunatura mare de cetateni, lozinci si steaguri tricolore,"lume buna", discursuri... Marturisesc cu toata rusinea ca, de vreo zece zile, traiesc pe un alt fus orar: sint cuplat la Australian Open, primul turneu de Mare Slem al anului. De fapt, de vreo zece nopti, transmisiile incepind cind la noi e ora doua din noapte si incheindu-se pe la trei dupa-amiaza, cind acolo, in tara cangurilor, e miezul noptii. Fiind, de felul meu, un nocturn si un matinal, programul imi convine, cu (ne)insemnatul inconvenient ca ratez diminetile, consacrate, de obicei, scris-cititului. Ce bine, o sa zica vreun rautacios, ca, astfel - vorba humulesteanului - nu mai umpli lumea cu neroziile tale... Ei bine, duminica la amiaza, cind urmaream, cu sufletul la gura, un dramatic final de meci, m-a sunat o buna prietena, care m-a rugat, m-a somat sa trec pe un alt program, unde se petrecea un eveniment epocal. Am crezut ca s-a intimplat ceva grav in Piata Universitatii, ca a cazut guvernul sau - Doamne fereste! - presedintele si-a dat demisia. Sa nu credeti ca, se/dus pe pustiile tenisului, am rupt total legatura cu pamintul natal, ca n-am vibrat si eu la miscarile de strada (cam 3-4 grade pe scara Antonescu-Ponta). Situatia era, asa-zicind, sub control: mi-am dat seama ca nu se va produce nici o schimbare radicala, ca inca nu s-au acumulat energii devastatoare, aceste rabufniri sociale fiind ca niste respirari ale unui leviathan adormit undeva, in adincurile pamintului sau ale constiintei. Na, c-am zis-o! „Treceti repede pe OTV!", m-a somat buna prietena. „Pe OTV, m-am crucit eu, dar ce sa caut pe OTV?! Pe OTV nu ma uit niciodata, cu atit mai putin acum, cind Sorana Cirstea o spulbera pe Samantha Stosur, nr.7 APT,