Ca reacţie la un articol al subsemnatului, un cunoscut bancher din România a publicat o opinie în Ziarul Financiar care m-a dezamăgit.

Scotocind în tolba cu argumente şi negăsind niciunul pertinent, ilustrul bancher a adoptat tactica atacurilor la persoană, scăzând mult calitatea dezbaterii şI nefăcând alcteva decât să se autodescalifice. În contextul crizei actuale generate de bănci, un pic de decenţă din partea acestui bancher ar fi mult mai bine primită de cei mulţi, care poartă acum povara comportamentului iresponsabil al băncilor.

Dar despre ce este vorba?

În primul rând, goana băncilor după profituri uriaşe din anii de boom este adusă în derizoriu făcându-se trimitere nejustificată la Marx.

Fiecare face referire, probabil, la teoria pe care o cunoaşte mai bine. Băncile pot şi trebuie să obţină profituri, aceasta este menirea oricărui business. Dar contează modul în care le obţin, pentru că acestea pot fi generatoare de riscuri şi crize în economie. Să fi uitat bancherul că banca-mamă pe care o reprezintă a trebuit să fie salvată de stat din cauza unor pariuri iresponsabile? Problema este că în România băncile au apăsat prea tare pe această pedală, a obţinerii de profituri şi cote de piaţă, ajungând să destabilizeze întregul sistem. De ce? Pentru că au urmărit obţinerea de profituri mari, în perioade scurte de timp, finanţând în mod excesiv consumul şi nu dezvoltarea şi creând astfel dezechilibre majore în economie.

În dorinţa de a-şi majora cotele de piaţă, au sacrificat calitatea portofoliului de credite, iar acum transferă pierderile din creditele neperformante asupra creditelor bune aflate în derulare. Cât de normal este că incompetenţa unor bancheri şi ineficienţa lor să fie transferată asupra clienţilor? Răspunsul îl cunoaşte toată lumea, îl găsim în toate ziarele de specialitate din întreag