Parintele Calistrat Motto: "Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc!" (Ioan 21, 17); "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti!" (Matei 15, 28)
La o prima vedere, pentru toti cautatorii de mântuire ai zilelor noastre, legatura cu Dumnezeu poate fi foarte usor realizata. Un adevarat crestin stie ca aceasta legatura, însa, nu se poate realiza decât pe calea bimilenara (batatorita deja de pasii mosilor si stramosilor de demult) a învataturilor Sfintei Scripturi: "Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugaciune si cu post" (Matei 17, 21); lucru imposibil fara o credinta reala, statornica si vie – singura care Îl poate face pe Dumnezeu sa caute la rugaciunea noastra: "Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?" (Matei 9, 28). Cu alte cuvinte, motivul decisiv pentru care Dumnezeu cauta la inima omului este tocmai inima însasi – în care nu exista întuneric, nu exista rautate, nu exista patima: "Stergeti de dinaintea ochilor Mei rautatile din sufletele voastre, lasati-va de rautati!" (Isaia 1, 16); de altfel, Domnul a spus-o: "Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rau, din vistieria cea rea a inimii sale, scoate ce este rau" (Luca 6, 45).
Daca luam de-a gata toata oferta spirituala contemporana, fara o analiza de profunzime, tot ceea ce vedem pare credinta, iar tot ceea ce ne pare credinta promite mântuire. În realitate, Ortodoxia începe numai dinaintea usilor bisericii, din pridvorul care prilejuieste curatirea de pacatul stramosesc prin savârsirea în el a Rânduielii catehumenatului, adica a rugaciunilor de lepadare a toata lucrarea rautatii. Cristelnita Botezului este pântecele Bisericii, iar îndumnezeirea fapturii prin energiile necreate ale Duhului Sfânt sta tocmai în unirea cu Hristos: "Caci câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat!" (Galateni 3, 27). El Însusi a zis:
