- Cultural - nr. 940 / 28 Ianuarie, 2012 Elie Miron Cristea - asa i-a placut sa-si zica chiar si atunci cand a ajuns patriarh - a fost prezent in epoca si in multe alte domenii, decat cel bisericesc si cultural. Am putea spune ca a fost prezent si activ in istoria Transilvaniei, cu toate problemele ei. A trait in perioade aproape egale in secolele al XlX-lea si al XX-lea. A luat parte Ia toate luptele pentru drepturi si dreptate ale romanilor din Transilvania si a cautat tot timpul mijloace de imbunatatire a conditiilor lor de viata nationala, spirituala si materiala. S-a gandit la promovarea elementului cultural, intelegand ca fara acesta nu se va putea realiza niciodata iesirea din impasul si complexul subjugarii; s-a gandit la promovarea meseriilor printre fiii de romani, pentru a-i elibera de dependenta fata de celelalte nationalitati care, monopolizand acest domeniu al vietii sociale, ii lasau pe romani dependenti doar de lucrul pamantului, pe care erau, de altfel, iobagi; s-a gandit la infiintarea de banci romanesti, pentru a putea stimula intrajutorarea si accesul romanilor la imprumuturi, care sa faciliteze dezvoltarea gospodariilor si a economiei lor. Asadar, in glasul patriarhului Miron Cristea a rasunat glasul norodului pe care-l pastorea. De aceea, in fiinta lui s-a invesmantat acea neprefacuta infatisare neaosa a Natiei. De aceea, in sinceritatea gestului si in dulcea sa sfatuire domoala, ca si in precipitarea poruncii, s-a tradus fidel sonoritatea intregii game de insusiri ale poporului pe care-l obladuia si din care descindea. Despre Elie Miron Cristea s-a vorbit in epoca in termeni extrem de elogiosi. Legaturile avute cu personalitati ale epocii si multiplele sale implicatii in istorie, in literatura si in cultura, in general, scot in evidenta o personalitate de prim rang. Incercarile repetate ale lui Elie Cristea de a obtine o bursa de studii in afa