Foto: Marin Raica / Intact Images "Corabia se scufundă încet, noi ziceam

şi ce dacă se scufundă corabia

orice corabie se scufundă până la urmă

şi ne dădeam mâinile, ne luam rămas bun..."

"Aş vrea să mi se dea, într-o zi, premiul Nobel pentru scrisorile de dragoste pe care le-am scris...”

"Trăiesc ca un observator atent. Ochiul jurnalistului este dublat de cel al scriitorului. Compar epocile şi problemele, pentru că acum, la 56 de ani, am şi perspectiva timpului. Şi descopăr că nu se rezolvă niciodată nimic, totul e tranziţie, totul e perpetuare de probleme şi dileme...

Aş vrea ca cei care citesc aceste rânduri să ştie următorul lucru: am primit prin FACEBOOK sute, sute de mesaje cu gânduri bune. Am fost sincer emoţionat. Nu mă aşteptam, este adevărat însă că şi tehnica evoluează, posibilitatea noastră de a rămâne în contact cu sute de persoane. Oameni care mi-au citit cărţile sau care îmi urmăresc activitatea de jurnalist sau de dramaturg au ţinut să-mi scrie un rând, două, un gând sensibil, de apreciere. Cineva mi-a spus că în tinereţe cărţile mele i-au schimbat viaţa. M-am bucurat enorm să ştiu că tot ce scriu nu dispare în eter, că de partea cealaltă a cuvintelor mele există un destinatar... Aş vrea să le mulţumesc şi pe această cale tuturor celor care mi-au scris de ziua mea, pe 29 ianuarie.

Nu ştiu dacă aş alege alt traseu în viaţă, în cazul în care mi s-ar spune «hai, mai trăieşte o dată». Da, nu ştiu dacă aş face alte opţiuni. Am trăit o aventură fascinantă între două ţări şi două limbi, între Franţa şi România, între poezie şi teatru, între jurnalism şi roman... Şi nu s-a terminat. Am o viaţă personală foarte bogată, am o familie care este «cetatea mea interioară», principala mea sursă de energie.

Este rândul cărţilor mele să se «nască» din nou, de fiecare dată când sunt citite şi, mai ales, câ