Adrian Năstase a luat doi ani cu executare (şi cu recurs) în dosarul Trofeul Calităţii. E, la mai bine de şapte ani de la instalarea regimului Băsescu şi într-un moment politic greu pentru fostul său contracandidat la prezidenţialele din 2004, una dintre ţepele din Piaţa Victoriei pe care acesta le-a promis. Este greu de comentat, în cunoştinţă de cauză, un verdict al instanţei într-un proces unde n-ai fost nici parte, nici martor. Aşa că mă voi rezuma, pentru moment, doar la aspectele cu încărcătură politică.
● Sentinţa e o mare gură de oxigen pentru Băsescu (în sfârşit, a muşcat peştele mare!) şi a lui campanie anticorupţie. Imaginea publică e că nu l-a demonizat degeaba.
● Opoziţia primeşte o lovitură cruntă-n plex exact când reuşise (oarecum) să se suie pe valul nemulţumirii populare şi să se desprindă în sondajele de opinie. Propaganda portocalie, de regulă performantă, nu va precupeţi nici un efort s-o anatemizeze.
● Mesajul transmis această condamnare tuturor celor care ar putea compărea în faţa instanţelor e clar unul de intimidare: dacă faci ciocu’ mic, poate te sare rândul, ai chef să protestezi, vin mascaţii cu duba peste tine.
● Năstase a fost demonizat mediatic şi electoral că ar fi cel mai bogat şi corupt om (miliardul din Marea Chinei) din România. Condamnarea nu vizează nici Sidex, nici Alro, nici Petrom, ci un simpozion de trei parale unde alţii ar fi strâns bani pentru campania lui prezidenţială, într-un dosar cu mai mulţi martori decât la Nürnberg.
● Cariera politică a lui Năstase e într-un punct de inflexiune. Cu siguranţă, dată fiind iminenta sa transformare în trofeu electoral, se vor face mari presiuni asupra lui pentru a ieşi din prim-plan, dacă nu chiar pentru a se retrage de la vârful PSD.
● Abia acum s-a deschis cu adevărat Cutia Pandorei. Odată instalată o eventuală guvernar
