Lume multă a fost sâmbătă la Cimitirul Bellu, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe actorul Emil Hossu. Frigul nu i-a oprit pe oameni de diferite vârste să stea afară sau în capela rece, lângă sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului, în timpul slujbei religioase. Prohodul a avut loc pe Aleea Artiştilor, Emil Hossu odihnindu-se acum în apropiere de Gheorghe Dinică.
Bărbaţi şi femei – plângând şi aplaudând. Grea părea despărţirea…
E foarte grea despărţirea de un om considerat bun. "A fost om bun", au tot spus oameni de cultură şi nu numai, din momentul morţii lui Emil Hossu. Unii, mai tineri, declarau că le-a fost "model de omenie", alţii că "era un om extraordinar, un om minunat"; "Omul – pâinea lui Dumnezeu". Iar Sorin Oprescu, care venise, în după-amiaza zilei de vineri, la Teatrul Nottara, unde era depus actorul pentru o ultimă scenă din aflarea sa pe pământ, motiva cu emoţie de ce îi aduce omagiul: "… pentru că a fost un om – om, om, cu O mare, de aceea sunt aici". Edilul Capitalei spunea că odată Hossu a avut nevoie de el "profesional, la spital" şi "a rămas o relaţie" între ei, "ca între doi oameni civilizaţi".
Cimitirul Bellu, îmbrăcat în mantia albă a acestui anotimp, căci zăpada se aşternuse peste morminte, adăposteşte tot mai mulţi artişti cunoscuţi. Doar cu o oră şi jumătate înainte de a-l lăsa în criptă pe Emil Hossu, în apropiere, pe aceeaşi Alee, fusese înmormântat regizorul Tudor Mărăscu, care decedase pe 22 ianuarie, la Paris, în urma unei boli necruţătoare. Sicriul regizorului şi sicriul actorului au fost alături în capelă o noapte şi o jumătate de zi. Ce destin! Cei doi lucraseră cu câţiva ani în urmă un spectacol la "Nottara": "Doi pe o bancă". Mărăscu – regizor, iar Hossu şi soţia sa Catrinel Dumitrescu îi interpretau pe cei "doi pe o bancă" din piesa lui Aleksandr Ghelman.
Emil Hossu, la 70 de a
