Prea ocupat cu lopata, Emil Boc pare ca a lasat guvernarea tarii in stand-by. Asteptand sa treaca dezastrul alb care s-a abatut asupra Romaniei, premierul a decis ca-i mai bine sa puna umarul la deszapezirea drumurilor, decat sa stea in fata unei cesti cu ceai cald, in spatele biroului ministerial de la Palatul Victoria.
Satul de reprosurile strazii si ale presedintelui Basescu, Emil Boc a dorit sa arate natiunii ca "el poate". Exact cum, pe vremuri, Tariceanu si Basescu se duelau in infatisari la podul de la Maracineni, tot asa si Emil Boc s-a intrecut pe sine in incercarea de a reveni cu picioarele pe pamantul si tarana calcate de umilii sai conationali, care ar trebui sa stie ca mai exista si el pe aceasta lume, ca Guvernul este o institutie mult mai importanta in angrenajul statal decat Administratia Prezidentiala. Ce atat exces de Traian Basescu, rusine sa le fie milioanelor de cetateni care nu au auzit de Emil Boc. Zgribulitii de pe strazi sa mai strige si "Jos Boc!", nu numai "Jos Basescu!".
Poate ca ma insel, este o constatare pur personala, dar nu cred ca, in perioada postdecembrista, vreun alt premier al Romaniei s-a autoimpus in fruntea vreunui comandament de iarna. Poate ca e adevarat, si domnul Boc chiar a vrut sa dea un exemplu omului de rand, prea ocupat cu supravietuirea pentru a-i mai arde de curatat gheata de pe trotuar sau din fata curtii. Cand ma gandesc, insa, ca Emil Boc a facut aceste gesturi exact dupa ce Traian Basescu trasese public de urechi Guvernul si PDL, parca nu-mi prea mai vine a crede ca gestul lui Emil Boc a fost facut doar din spirit civic. S-a speriat prea usor domnul Boc si al sau Guvern de furia catorva ciumpalaci?
Evident ca da. Desi, conform datelor jandarmeriei, in cele cateva zile de proteste care au cuprins tara, doar cateva mii de oameni s-au incumetat a iesi pe strazi, Guvernul a dat in
