Iulia Popescu a revenit recent la Teatrul Municipal Târgovişte, unde a susţinut ultimul său spectacol: „Ce zile frumoase!”, de Samuell Becket, în regia lui Iulian Suman. Acest spectacol a fost o provocare încă de la început.

„Eu nu m-as vedea altceva decât actriţă”, spune Iulia Popescu, care a încercat în viaţă mai multe drumuri. Toate au ajuns însă într-un loc: teatrul. Lucrează independent şi are două spectacole. Pe primul, „Întoarcerea de acasă”, de Ştefan Caraman, în regia Danielei Lemnaru, l-a jucat în premieră la Târgovişte, în 2010. Sâmbătă, 28 ianuarie, a adus pe scena târgovişteană şi pe cel de-al doilea - „Ce zile frumoase!”, de Samuell Becket, în regia lui Iulian Suman. „L-am făcut în vară şi prima oară l-am jucat la Tulcea, unde am fost invitată la un festival. Am avut la dispoziţie trei săptămâni, trei săptămâni aventuroase, pline de piedici”, îşi aminteşte actriţa din Craiova.

“Winnie era probabil pe undeva prin mine, de vreme ce m-am simţit atrasă de ea”

Spectacolul “Ce zile frumoase!” este o monodramă. “Există personaje şi personaje. O întâlnire ideală şi asta este valabil şi între oameni, dar şi între actori şi personaje, este aceea în care fiecare merge pe drumul lui, îşi vede de treabă şi ne întâlnim undeva la mijloc. Dacă eu parcurg şi jumătatea ta de drum înseamnă că îmi bat joc de tine”, crede Iulia. “Mi-am ales un personaj pe care mintea mea l-a ales înainte de a-l pune sub ochii voinţei mele. Winnie era probabil pe undeva prin mine, de vreme ce m-am simţit atrasă de ea. Practic jumătatea ei de drum a fost parcursă în mod echitabil de către ea şi eu am parcurs jumătatea mea de drum până la ea. E ciudat, pentru că geografia asta e incertă. Nu ştii cât sunt de exterioare lucrurile şi cât sunt ele de interioare”, este de părere actriţa.

Despre supravieţuire

Piesa lui S. Beckett mai are un personaj,