Traian Basescu a fost obisnuit pana acum sa dicteze agenda publica si politica. Nu a fost luat prin surprindere aproape niciodata. Nici de societatea civila (aproape inexistenta), nici de vreun partid (tot mai slabe) si cu atat mai putin de vreun politician (tot mai diluati si lipsiti de substanta).
Doar criza ce l-a bulversat peste masura, scotandu-i presedintelui la iveala inconsecventa si incoerenta de fond.
Masurile de austeritate si modul haotic in care criza a fost gestionata de presedinte l-au prabusit in sondaje. Traian Basescu a platit in fond castigarea celui de-al doilea mandat prin taierile bugetare din iulie 2010. Pentru ca daca criza ar fi fost recunoscuta din timp, inca din 2009, iar masurile ar fi fost luate tot de atunci, cu siguranta ca presedinte ar fi fost altcineva.
Astazi, Traian Basescu se afla intr-o situatie fara iesire in care s-a trezit aruncat fara voia sa.
Strada a marait doar la presedinte si premier. Inca nu a latrat, inca nu si-a aratat coltii. Tacerea prelungita a presedintelui reprezinta tocmai starea de neintelegere si surprindere totala in care s-a aflat acesta.
Iesind cu greu din mutenia de doua saptamani, printr-un discurs in care a incercat sa se substituie nemultumirii strazii, Traian Basescu a inteles, chiar daca tarziu, magnitudinea nemultumirii romanilor.
In ultima iesire publica, dupa intoarcerea de la Bruxelles, mesajul lui Traian Basescu s-a radicalizat in tentativa de a cuceri piata. Nu se mai poate continua asa, s-a umplut paharul, trebuie sa schimbam cu totul modul in care am facut pana acum politica. Dincolo de mentalitatea taraneasca si primitiva - "ce vreti sa lasati copiilor: o casa sau un credit?" - accentul pus de presedinte pe dihotomia - viata pe datorie versus responsabilitatea intregii clase politice - are darul de a recastiga tema si age
