Mai întâi un comentariu de context: această audiere nu e nici trădare națională, nici nu ține Europa cu ochii bulbucați la România. E amuzant pentru mine să văd pedeliști și editorialiști nervoși acuzând USL de trădare, pentru că și Adrian Severin ne acuza pe noi de trădare, că discutam la Bruxelles despre corupția din România.  E normal să facem audieri la PE, suntem în UE, e și Parlamentul European al nostru. Pe de altă parte, nici nu s-a oprit Europa în loc pentru audierea asta. Europarlamentarii, toți cei peste 700 fac asemenea audieri și acolo sunt cam 7 – 8 public hearings în fiecare zi. Am organizat trei asemenea public hearings cu CRPE-ul în ultimii doi ani și le-am și moderat, deci cam știu despre ce vorbesc. Asta a fost o audiere importantă, cu doi lideri de grup care au deschis lucrările, cu doi lideri de partide naționale (trei, îl uitasem pe D. Constatin). Deci, a fost o audiere importantă, dar nu buricul Bruxelles-lui și nici nu înseamnă că face UE obsesie pe noi. La audierile noastre am încercat, și am reușit, să aducem oamenii relevanți pe dosarele despre care vorbeam, în special de la Comisie. La cele pe corupție și MCV, pe cei de la DG Justice și de la secretariat, la cea pe Republica Moldova, raportorul PE pe Moldova și oamenii de la Comisie care se ocupă de dosar. Deci, audierea e un instrument de advocacy în primul rând. Nu mi-e clar dacă audierea asta s-a vrut așa ceva, tema fiind generală (adică nu avea niște recomandări precise pentru o anume instituție europeană), mă îndoiesc. Cei doi lideri – socialistul Swoboda și liberalul Verhofstadt, au avut discursuri scurte, factuale. Verhofstadt a citat câteva clasamente comparative în care România a regresat în ultimii ani. Ca de altfel întreaga Europă de Est după ce a intrat în UE (fenomenul ”ne-am văzut cu sacii în căruță, ne putem vedea liniștiți de porcării”). Alina Mungiu-Pippidi a scris extensi