In decembrie 2010, un tanar tunisian pe nume Mohamed Bouazizi si-a dat foc in oraselul Sidi Bouzid, dupa ce politistii i-au confiscat fructele si legumele pe care le vindea pe strada. Gestul lui "Basboosa", asa cum era strigat cel ce a devenit "Eroul din Tunisia", a declansat proteste violente in tara nord-africana, care au dus la alungarea presedintelui Zine El Abidine Ben Ali, si a aprins un val de revolte in state din lumea araba, din Egipt pana in Mauritania si din Algeria pana in Oman. De peste un an de zile, revolutiile pro-democratie zguduie din temelii Orientul Mijlociu si nordul Africii, ecourile lor auzindu-se si in orasele din Europa, Asia si SUA ocupate de cei din OWS. Ce se mai intampla insa astazi cu Primvara Araba si revolutiile care au daramat presedinti si premieri, au impus concesii economice, au redesenat harta politica a Orientului Mijlociu si au permis accesul democratic la putere a unor partide islamiste?

Proteste in Piata Tahrir din Cairo / Foto: Agerpres

Imediat dupa declansarea Revolutiei tunisiene, valul de proteste a cuprins aproape peste noapte Algeria, Iordania, Egiptul si Yemen. Zeci de mii de oameni au iesit pe strazi si au cerut, prin marsuri, demonstratii si greve, rasturnarea liderilor autocrati, alegeri libere, oportunitati economice si dreptul la autodeterminare.

Recurgand din plin la beneficiile media sociale, la site-uri precum Facebook si Twitter, protestatarii s-au organizat si au comunicat intre ei, in ciuda represiunii brutale si a cenzurii pe Internet.

Ulterior, demonstrantii au iesit pe strazi si in Arabia Saudita, Mauritania, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Libia sau Siria, intr-un val revolutionar comparat de unii cu miscarile democratice din Europa Centrala si de Est, de la sfarsitul anilor '80.

Pana in prezent, regimurile din trei tari au cazut victimele