Sunteţi soţia unui marchiz, sunteţi activist de mediu, fostă actriţă, fost fotomodel. Când şi cum şi-au făcut loc porcii în viaţa dumneavoastră?

Cred că în capitalism oamenii se întreabă zi de zi ce vor face cu vieţile lor, cum vor face bani. Aşa că şi eu am trecut printr-o serie de joburi, fie că a fost vorba de modelling, de istoria artei, de actorie. Aveam griji legate de cum să-mi plătesc ipoteca la casă. Dar apoi l-am cunoscut pe actualul meu soţ, marchizul de Worcester. Şi el deja avea o casă, putea plăti facturile, aşa că eram liberă. Şi m-am întrebat: <> Şi îmi pasă de ecologie. Îmi pasă de calitatea vieţilor noastre. Şi văd atât de multe probleme în fiecare domeniu. Văd cum capitalismul îi opreşte pe oameni să fie umani cu adevărat şi îi face competitivi. Acest cuvânt -„competiţie“ – trebuie demascat pentru impactul său urât, inuman, pe care îl are asupra vieţilor noastre. Aşa că am început să lucrez cu diverse organizaţii de mediu, abordând, separat, probleme precum poluarea, mineritul, efectul de seră.

Şi cum v-aţi decis să faceţi un documentar despre porci?

Ceea ce mâncăm necesită cea mai mare atenţie şi este nevoie ca mâncarea noastră să iasă de sub spectrul competiţiei. În sensul că trebuie să mâncăm sănătos şi să provină de la fermieri care ştiu să-şi îngrijească terenurile şi animalele, care nu poluează sursele de apă şi produc mâncare sănătoasă. În Marea Britanie avem cea mai mare rată de obezitate din Europa, în timp ce România are cea mai scăzută rată. Motivul: mulţi dintre voi încă mai sunteţi hrăniţi cu produse de la ţară.

Spuneţi în documentar că marii producători de carne de porc, cum ar fi Smithfield, au cunoscut o dezvoltare rapidă în România. Cum au reuşit acest lucru?

O să vă dau un citat din Nicholas Taubman, fostul ambasador al Statelor Unite în România: „Accesul este vital. Este