Statul roman a fost obligat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) sa recunoasca Sindicatul "Pastorul cel Bun", infiintat in 2008 de un grup de preoti din Mitropolia Olteniei, o decizie care poate influenta grav relatia dintre romanii ortodocsi si propria Biserica Ortodoxa, precum si "status quo"-ul ierarhiei bisericesti.
Miscarile post-decembriste cu iz reformator din BOR isi pot revendica originea in Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, infiintat in ianuarie 1990, grup din care faceau parte PC Protosinghel Daniel Ciobotea, ca presedinte, Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchis, precum si cativa credinciosi mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconschi.
La scurt timp dupa infiintarea grupului, Patriarhul Teoctist se retrage temporar din scaunul patriarhal, iar in Sinodul Bisericii se adopta mai multe hotarari care au echilibrat, in cele din urma, raportul de forte intre sustinatorii Preafericitului si membri grupului de reflectie.
Ziarul "Romania Libera" anunta, in martie 1990, un alt eveniment oarecum definitoriu pentru inceputurile miscarilor necanonice din randul preotimii romanesti post-decembriste, anume organizarea la Institutul Teologic din Bucuresti a unei autoproclamate Conferinte Nationale a Preotilor din Biserica.
In cadrul conferintei, 300 de preoti au decis, prin vot democratic (sic!) unanim, constituirea Conferintei ca "forum preotesc consultativ in interiorul Bisericii", cu recunoasterea autoritatii Sfantului Sinod ca for decizional.
Dincolo de originea istorica, de documentele programatice oficiale, daca privim la efectele in comunitate, un lucru este cert - reformismul si sindicalismul din Biserica sunt straine duhului ortodoxiei, tot asa cum straine