Cu puţine zile înainte de publicarea raportului tehnic al Comisiei Europene privind reformarea justiţiei din România şi Bulgaria, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Bucureşti a pronunţat o hotărîre istorică. Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu executare. Dosarul privea organizarea unui simpozion pentru constructori, în cadrul căruia s-ar fi strîns ilegal fonduri de campanie electorală. Decizia nu este definitivă, ea este atacată cu recurs, dar consecinţele politice sînt deja importante.

La nivel european, hotărîrea, luată după multiple amînări şi termene de judecată, ar putea constitui o „bilă albă“ pentru România, care încearcă din răsputeri să scape de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (aşa-numita monitorizare pe justiţie, MCV). Una dintre criticile cele mai importante din rapoartele precedente se referea chiar la faptul că, în pofida unui număr mare de dosare de corupţie deschise de procurori, hotărîrile instanţelor întîrziau. Adrian Năstase este, acum, „peştele cel mare“ prins în plasă, cu care România se poate lăuda la Bruxelles. Era şi timpul. Monitorizarea pe justiţie este în acest moment o mare greutate prinsă de piciorul României în jocul ei european.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităAderarea la Spaţiul Schengen este legată – abuziv, spune Bucureştiul, dar este legată – de monitorizarea pe justiţie. Influenţa politică a liderilor români la Bruxelles este diminuată, la rîndu-i, de acest „steguleţ roşu“. Chiar capacitatea noastră de negociere în privinţa viitorului buget multianual al Uniunii (2013-2020) este redusă şi din cauza monitorizării pe justiţie. Există temeri, printre unii europarlamentari români, că, la un moment dat, chiar fondurile de coeziune ar putea fi puse în per