- Cultural - nr. 943 / 2 Februarie, 2012 2012 este AN CARAGIALE. La 30 ianuarie, am sarbatorit 160 de ani de la nasterea celui ce va deveni cel mai mare dramaturg roman, iar in 22 iunie vom comemora 100 de ani de la trecerea lui in eternitate, printre nemuritorii culturii universale. A reprezenta piesele lui Caragiale, a prilejui spectatorilor intalnirea cu aceste bijuterii ale literaturii dramatice (care au fost jucate, cu mare succes, si pe scenele a numeroase teatre de pe multe alte paralele si meridiane ale globului) este o datorie de onoare a fiecarui teatru romanesc. Dar si o foarte grea piatra de incercare artistica, pentru ca fiecare noua montare se confrunta cu amintirea a numeroase spectacole extraordinare semnate de regizori dintre cei mai prestigiosi, precum si a unui lung sir de monumentale creatii actoricesti in rolurile nemuritoarelor personaje imaginate de Nenea Iancu. Rememorand cele 11 confruntari avute pana acum de artistii mureseni cu opera caragealeana, putem afirma, cu deplin temei, ca bilantul este pozitiv. Pentru prima oara numele lui Caragiale apare pe un afis al sectiei romane de la Teatrul din Targu-Mures in aprilie 1972, cand are loc premiera comediei O noapte furtunoasa. Tanarul regizor Nicolae Scarlat are asupra acestei piese o viziune proprie, nascuta dintr-o analiza aprofundata a intregii opere a scriitorului. Construindu-si spectacolul pe ideea dezagregarii "onoarei de familist” a lui Jupan Dumitrache, onoare materializata in casa sa bine ingrijita si aflata in plina dezvoltare, el pune in final "mahalaua”, alertata de focurile de arma ale urmaritorilor lui Rica, sa patrunda ca un torent in casa, "spargand” peretii, facandu-i literalmente praf, dezagregand simbolul "onorabilitatii” jupanului, pentru a asculta apoi, aproape cu sfintenie, frazele sforaitoare perorate de potentialul viitor deputat si ministru, precum multimea la un mi