Spectacolul "Perpetua şi Felicitas" a fost reprezentat în premieră naţională, miercuri, 1 februarie, data în care sărbătoreşte, conform calendarului creştin, actul martiric al sfintelor Perpetua şi Felicitas. Scenele dramatice ale premierei au reuşit să emoţioneze spectatorii, pe unii chiar până la lacrimi.

Suferinţă pentru credinţă

Vibia Perpetua, o matroană educată romană de 22 de ani şi proaspătă mamă, este arestată, împreună cu sclava ei Felicitas, însărcinată şi ea, şi cu alţi 4 creştini Saturninus, Secundulus, sclavul Revocatus şi Saturus.

Ei au ales calea creştină şi au preferat să pătimească pentru Iisus, deşi procuratorul Hilarianus le oferă "şansa" de a reveni la credinţa în regele lor, Septimius Severus. Perpetua este constant implorată în genunchi de tatăl păgân să renunţe la "rătăcirea" ei, amintindu-i de fiinţa plăpândă care urma să rămână fără mamă, iar răspunsul ei neclintit era "sunt creştină". Închisoarea i se părea un palat deoarece putea şi să îşi hrănească copilul la sân dar şi să sufere în numele Domnului, cu zâmbetul pe buze.

În timpul martiriului are mai multe viziuni: o scară îngustă, de sub care ieşeau săbii şi unde se afla un balaur - simbol al diavolului pe care îl învinge şi urcă în rai unde o aşteaptă un păstor înalt ce îi dă împărtăşanie; în alt vis îi apare fratele ei Dinocrate, mort nevârstnic, din cauza unui cancer al feţei, care apare vesel şi vindecat, adică scăpat de suferinţa martiriului.

Felicitas naşte în închisoare, scenă reprezentată printr-un impresionant discurs, filmat, prin care îi lasă "moştenire" copilului ei învăţături creştine, în timp ce pe scenă, actorii cu lanterne se află sub o plasă mare, înfăţişând, în mod simbolic, naşterea în condiţii foarte grele. Totul se sfârşeşte când creştinii sunt aruncaţi să lupte cu fiarele în arenă, scenă simbolizată printr-un rinocer ce îi invită la dan