… citesc in Evenimentul Zilei ca Ion Cristoiu revine la ziar dimpreuna cu Bulina Rosie. Cum e turcul, si pistolul. Logodna, soptita pe la colturi, s-a oficializat. Ce-i drept, omul stie cum sa faca din rahat bici, ba chiar si din mizerie panas, altminteri n-ar fi reusit sa vanda atatea ziare cu gaini mamifere. Nu-i de colea sa te poti mandri c-ai introdus in Romania deontologia lui « ce se vinde » si, cu un drum, ai tabloidizat un popor intreg. Lui Horia Tabacu i s-au strecurat intr-atat de multe lacrimi sub pleoape, ca nici nu mai tine minte ce haine purta maestrul la intalnirea de-acum doua zile. Mi s-au strecurat si mie vreo doua, si tot pentru Evenimentul Zilei, dar din alte motive. Pe vremuri, calitatea unui ziar nu se masura la kilogram. Alte vremuri. Déjà vu.
O nimica toata. De incalzire. Partea serioasa de-abia urmeaza.
Citesc in acelasi numar editorialul lui Mircea Cartarescu. Gata ! S-a saturat de politica ! I-a ajuns. «[D]e astăzi voi părăsi orice preocupare politică, orice implicare, prin scris sau chiar şi numai prin citit, în orice ţine de acest domeniu pe care îl cunosc acum ca pe propriile mele buzunare. Mai mult, îl cunosc pe propria piele, asemenea condamnatului din colonia penitenciară a lui Kafka. Am făcut jurnalistică, în mare parte politică, timp de vreo opt-nouă ani. Cred că e destul pentru cineva al cărui sens în viaţă e cu totul altul. » Ma mai podidesc cateva lacrimi. Si din nou, din alte motive.
Deschid fereastra, ma uit in sus, la ceruri. In New Orleans inca nu s-au deschis. E inca senin. A plouat astazi, dar a stat. Norii s-au mai imbunat. Spre apus. Ma uit in jos. Nici pamanturile nu s-au deschis. Podeaua e la locul ei. Intru iarasi pe internet si verific pe Hotnews. Nici in Romania nu s-au deschis cerurile. Ba nici pamanturile. Doar ce s-a asternut zapada. O fi vreun semn.
Sa te lehamisesti de politica e lesne.
