Gazeta Sporturilor de astăzi costă tot 2 lei, dar primeşti, gratis, şi un DVD "Hagi-Cluburile", cu trei ore de fotbal jucat cu măiestrie de Gică Hagi. Nu rata golurile marcate de Rege, multe dintre ele nevăzute la televiziuni în ultimii 20 de ani.
Doctorul face o comparaţie elocventă între Generaţia de Aur şi cea de acum: "Înainte, stăteam liniştit pe bancă, inclusiv la meciurile decisive, fiind convins că ne putem bate cu oricine. Acum, nu mai am acelaşi sentiment pe margine".
- Domnule doctor, ce simţiţi cînd aveţi pe mînă, meci de meci, cantonament de cantonament, soarta medicală a jucătorilor echipei naţionale?
- O uriaşă responsabilitate! Te confrunţi cu probleme mai puţin comune, ajungînd uneori pînă la cele care pun viaţa în pericol. Tratată incorect, o viroză, spre exemplu, poate afecta miocardul şi endocardul, ajungîndu-se la risc vital. Nu e de glumă! Intervenţiile trebuie făcute astfel încît să conservi funcţiile sportive şi vitale. Să nu ajungi să ţii un sportiv pe margine o săptămînă în plus, perturbîndu-i pregătirea şi tonusul de competiţie, dar nici să-i dai drumul la treabă înainte de a fi refăcut integral. E o barieră foarte fină!
CM '98: "Regele" a avut o criză de sciatică înainte de Croaţia
- Ne daţi un exemplu?
- Domne', fiecare jucător e un cîmp de bătălie! Vă dau exemplul lui Hagi înainte de partida cu Irlanda din toamna lui '97, la Dublin, decisivă pentru calificarea la Mondialele din '98. Nu era total restabilit. Avea o viroză, cu febră. Cu toate astea, a intrat pe teren şi a plesnit o lovitură liberă de pe la 35 de metri, deschizînd scorul. S-a terminat 1-1 pînă la urmă. În general însă, te izbeşti deseori de dorinţa jucătorului de a fi pe gazon, chiar şi cînd nu e complet refăcut. Nu te poţi pune de-a curmezişul, pentru că altfel nu mai are încredere în tine.
- Îmi închipui că Hagi avea
