Intr-o lume unde comunicatiile au devenit cea mai importanta componenta a celulei nervoase, terminatia lor umana, comunicarea, ar trebui sa nu mai reprezinte un exercitiu imposibil.
Indiferent cat se chinuie savantii sa inlocuiasca membrele unui om care s-a defectat cu dispozitive robotice, pe urma ficatul, pe urma inima, in cele din urma creierul, nu-i vor putea turna printre circuite si suflet, si tocmai in asta consta inefabilul vietii.
In materie de management al resurselor unui popor, insa, inefabilul ar fi altul: capacitatea de a respecta necesitatile lui, de a te adapta lor ignorandu-ti natura flamanda, de a institui mecanisme datorita carora sa creasca nivelul de trai.
Pentru asta, politicienii sunt datori sa introduca in computerul viu care inseamna arta guvernarii toate ecuatiile si scenariile posibile de luat in calcul cautand o solutie. Ar ajunge, astfel, la perfectiune, ce paradox! Insa cum natura umana nu-i lasa sa se raporteze la paradigma vitala a societatii, ar trebui inlocuiti cu roboti.
In cadrul intalnirilor dintre Traian Basescu si partidele din Opozitie exact asta e problema: lipsa unui protocol al bunului simt. De asta nu le pot spune "negociere", nici macar dialog. Nimeni nu este dispus sa cedeze nimic.
Neterminatii care reduc lumea la alb si negru vor spune aici ca USL nu are ce sa negocieze cu "dictatorul", deoarece ar insemna sa-si calce in picioare constiinta (ce?), care-i da branci in lupta cu misiunea sfanta de a asterne Romania pe drumul modernizarii.
Ceilalti neterminati vor spune ca Traian Basescu nu are ce sa cedeze in fata unor infatuati cretini care nu urmaresc decat sa-si inscrie demnitati cat mai pretioase in cv-uri si sa-si ostoiasca setea de putere.
Fals! In interes national, compromisul poate fi egalul moralitatii. Nu ca ar fi cazul aici. Crin Antone
