Ceea ce era de anticipat se confirma cu prisosinta. Este vorba de premonitia, nu foarte greu de realizat, ca glorioasa greva a Opozitiei parlamentare va avea acest atribut strict pe durata elanurilor oratorice ale liderilor ei. Mai departe insa, ea s-a fasait, la fel ca alte initiative inaripate de acest soi, in bluf si meschinarie.
Era evident ca o buna parte, daca nu chiar majoritatea parlamentarilor, care traiesc exact din indemnizatiile si facilitatile specifice, nu se vor prapadi de entuziasm sa urmeze initiativele unor lideri de partid care, pe langa faptul ca au locurile asigurate pe viitoarele liste mai au, spre deosebire de colegii lor mai saracuti, si niste rezerve bine garnisite pentru vremuri de restriste. (Daca pana si Crin Antonescu se lauda cu vreo 300.000 de euro la tescherea!)
Astfel incat nu este deloc surprinzator ca sefii, sub presiunea de parlamentarilor "de rand", au inceput s-o dea cotita.
Mai intai, au amanat asa-zisa "greva", pentru a nu ramane fara functiile de conducere care se stabileau la debutul sesiunii. Cica pentru a fi reprezentati cand se vor produce masurile epocale mult clamate si reclamate: demisia sau demiterea Guvernului si decretarea alegerilor anticipate. Desigur nu pentru beneficiile intrinseci ale functiilor respective.
Apoi, greva parlamentara a fost rebotezata cu felurite formule eufemistice de genul: protest, boicot selectiv, retragere simbolica, etc. termeni prin care se incerca eludarea obligatiei firesti conform careia, daca nu lucrezi, nu este legal si nici moral sa fii remunerat.
S-au incercat si tot felul de nuantari penibile de felul ca activitatea nu consta doar in prezenta la dezbateri, ca se poate munci si in comisii, in circumscriptii, se poate face probabil si studiu individual, ca s-ar putea renunta doar la unele dintre indemnizatii etc.
