Se cunoaste de mai multa vreme faptul ca, in orasul L'Aquila, din Italia, sase seismologi si un functionar au fost trimisi pe banca acuzarii, ca sa raspunda pentru victimele produse in timpul unor fenomene telurgice.
Fireste, nimeni nu-i acuza de faptul ca s-au produs cutremure, nici de faptul ca nu le-au prezis. Justitia insa doreste sa-i judece, apreciind ca n-au luat masurile necesare, pentru ca oamenii sa fie protejati de riscuri, constructiile sa reziste la pericole, instalatiile sa fie cat mai putin afectate, iar vietile oamenilor si alte valori materiale sa fie cat mai bine protejate.
Ipoteza nu trebuie ignorata
L'Aquila este o zona cu risc seismic major in Italia. Daca vreti o comparatie, este un fel de Vrancea mai mica. Istoria consemneaza cutremure de proportii incepand din anul 1461. Apoi in 1703, apoi altele. Solul a devenit deosebit de activ in 2008. S-au prdus cateva cutremure, cu 394 replici.
Era un semnal de care seismologii trebuiau sa tina seama, iar autoritatile sa actioneze in spiritul concluziilor lor. Si unii, si altii, pentru asta primesc salarii.
Cei sapte acuzati, membri ai Comitetului National Italian de prevenire a riscurilor majore, si-au analizat atributiile in sedinta din 31 martie 2009. Procesele lor verbale au fost prezentate presedintelui Consliului National pentru geofizica si vulcanologie, care a pus urmatoarea rezolutie, referindu-se la riscul repetarii tragediei din 1703:
"Este putin probabil ca se poate declansa un cutremur de asemenea proportii pe termen scurt, dar ipoteza nu trebuie totusi ignorata"
Toti studiaza, dar nimeni nu raspunde
Problema care se pune in justitie astazi este tocmai faptul ca ipoteza a fost ignorata. La 6 aprilie 2009, un cutremur cu magnitudinea de 6,3 grade a produs moartea a 300 persoane, ranirea altor 1.500 s