Nu vad nimic gresit pe fond in demersul Opozitiei de a provoca o dezbatere in Parlamantul European in privinta situatiei din Romania. Este in acuzatia de "para" a puterii multa ipocrizie si o mentalitate profund provinciala.

Ipocrizie pentru ca atunci cand ea era in opozitie, pe vremea Guvernarii Nastase mai ales, sesiza in permanenta toti partenerii straini, de la UE, la SUA asupra derapajelor democratice si coruptiei guvernarnantilor. Pe atunci nu eram membri UE, se apara democrat liberalii. Cu atat mai mult demersul de acum este legitim. Nici macar nu ne mai plangem in afara familiei, ci in interiorul casei mai mari in care ne-am mutat si noi.

De aici si mentalitate provinciala. Parlamentul european nu mai inseamna "ei". Inseamna "noi" si in mod normal n-ar trebui sa fie o diferenta fundamentala intre dezbaterea din Parlamentul Romaniei si cea din Parlamentul European. Iar daca nu ne place ceea ce se intampla in tara, adica exact ceea ce s-a ales din dezbaterea de la PE, nu insemana ca trebuie sa bagam gunoiul sub pres, ci sa ridicam nivelul pana la unul acceptabil in plan european. Cu alte cuvinte, solutia nu este sa ne ascundem in camera noastra murdara si neaerisita, ci sa o facem la fel de curata ca restul casei.

Dar dincolo de legitimitatea de principiu a demersului sau, Opozitia l-a transformat tot intr-o mostra de ipocrizie si provincialism teribil. Crin Antonescu si Victor Ponta s-au dus la Bruxelles cu un discurs contrastant nu numai de discursul intern, ci si cu faptele lor. Victor Ponta a vorbit despre comasarea alegerilor si abuzul de asumari de raspundere, doua acuzatii principial intemeiate. Doar ca liderul PSD a facut parte dintr-un guvern, primul Guvern Boc, care si-a asumat raspunderea de 5 ori.

Victor Ponta a fost asadar partas fara cracnire la un abuz de asumari, chiar mai nejustificat decat acum a