Tantos si mandru de el, atunci cand este invitat la Cotroceni, Victor Ponta are pentru aceasta ocazie trei solutii: una e sa declare ca nu se duce, el fiind mult prea mare, iar presedintele mai nimic, alta sa dea de inteles ca-l lasa pe presedinte in sah, pana se va consulta el cu colegii, iar a treia sa declare ca se va duce, dar ii va pune presedintelui conditii: ori-ori.
De randul acesta, a ales varianta a treia, desi tocmai aceasta este cea mai dezavantajoasa.
Chiar si un necunoscator in materie isi da seama ca, la confruntarea Ponta-Basescu, numai unul din ei este vulpe batrana si uns cu toate alifiile, in timp ce celalalt nu-i decat un pui abia iesit din gaoace, uns numai cu spuma de ras, ca sa se simta gigea pe obraz.
Deci cu conditia ori-ori in protap nu mi se pare ca dresorul Ponta are sanse sa puna cu botul pe labe un adversar versat, cu atat mai mult cu cat conditiile la care s-a gandit USL n-au legatura cu presedintia, cum n-are pendula cu prefectura.
Conditia unu: presedintele sa propuna un angajament clar ca Guvernul sa nu mai foloseasca angajarile de raspundere
Presedintele nu va musca niciodata de nada prin care sa se angajeze la ceva neprevazut in Constitutie, pentru ca, dupa aceea, sa sufle in iaurt. Raspunderea o angajeaza Guvernul. Nu presedintele trebuie sa lupte impotriva angajarii raspunderilor, ci Opozitia, care a si luptat de vreo zece ori, daca nu mai mult, dar a picat la examen.
Cum adica, Opozitia noastra vrea ca presedintele sa-i castige cu muschii lui razboiul pe care ea il pierde de fiecare data prin lupta dreapta cu adversarul legal, conform Constitutiei?
Fireste, cine citeste printre randuri stie precis unde bate Ponta saua, dar presedintele are tot dreptul sa sustina ca iapa nu pricepe nimic, ca Guvernul face singur ce-l taie capul si ca nu se amesteca