Fiind elev, cu autobuzul ma plimbam. Dar nu pentru ca eram fan disperat al plimbarilor pe sosele, ci din cauza ca eram nevoit sa fac naveta dintr-un sat in altul.
Am trait ierni mult mai cumplite decat cea care ni se infatiseaza, dar am ramas cu o amintire: niciodata nu am ramas cu autobuzul impotmolit, undeva in camp, pe drumul dintre cele doua localitati intre care se desfasura viata mea extrascolara.
Campurile erau pline de acele obiecte metalice, numite parazapezi, menite sa impiedice aducerea zapezii pe carosabil. Se instalau din toamna si nu erau inlaturate decat primavara, dupa ce trecea orice pericol al vreunui potential viscol.
E drept, soseaua nu scapa de stratul de zapada, dar nu intalneam mormanele pe care le zarim acum, aduse de pe camp de vantul naprasnic. Vine, deci, intrebarea, de ce Romania nu revine la acele banale parazapezi? Ce mai asteapta doamna Boagiu?
Ma uit peste un articol publicat in ziarul Adevarul zilele trecute si observ cateva date care ma pun pe ganduri: in Romania, pentru fiecare suta de kilometri de drum extraurban, incluzand aici autostrazi si drumuri nationale, se cheltuie, in medie, aproximativ 110.000 de euro cu dezapezirea. Spre comparatie, Adevarul ofera si date din tari unde iernile sunt la fel de grele ca in Romania sau chiar mai aspre: 57.300 de euro/100 km in SUA, 41.400 de euro/100 km in Norvegia, 40.600 de euro/100 km in Suedia sau chiar 17.700 euro/100 km in Islanda.
Doamne, cheltuim mai mult decat tari aflate in extremitatea nordica a Europei, zona unde iernile tin mai mult de 6 luni, iar viscolul deja reprezinta o banalitate.
Romania merge pe acelasi principiu de 22 de ani: licitatii si atribuiri de lucrari pentru firme care sa se ocupe cu degajarea drumurilor pe timp de iarna.
Ne-am tot intrebat, de cand am pasit pe poarta UE, de ce Mi
