Din cele dintai zile, dupa ce s-au intalnit, s-a stabilit o mare prietenie intre Creanga si Eminescu. Creanga, tipul romanului simplu, natural, nefalsificat de ideile si cultura moderna, l-a captivat imediat pe Eminescu. Legatura s-a stabilit intre cei doi, incat nimeni nu mai vazu pe Creanga fara Eminescu si pe Eminescu fara Creanga.
File din istoria Iasiului: Junimea, pe vremea lui Creanga - De la cititori
Amandoi veneau la Junimea, amandoi plecau de la Junimea. Erau zile cand cei doi pur si simplu dispareau. Unde se duceau? Ce faceau? Ce vorbeau zile si nopti intregi? Nimeni nu stia. Plecau amandoi si se infundau pe la vreun crasmar de prin Tatarasi, Pacurari sau Nicolina.
Acolo nu se puneau pe baut, cum spuneau unii (pentru ca multi cred ca bautura le-ar fi ruinat sanatatea), ci isi traiau viata asa cum le placea lor, o viata simpla si primitiva.
Era o placere pentru ei sa se aseze intr-o odaie scunda, in fundul unei crasme, pe lavite de lemn, cu bratele rezemate de o masa murdara, serviti de un baietel de "carciuma".
Cereau sa li se friga o bucata de pastrama, cu niste carnati cu usturoi alaturi (vai de lume cum erau pregatiti), mai cereau si o ulcica de vin si, dupa ce mancau, stateau inaintea unui pahar cu vin toata noaptea.
Cand crasmarul dorea sa inchida dugheana, ei plecau in alta parte a orasului, unde stiau ca localul sta deschis pana la ziua. Cand se saturau de hoinarit, se indreptau obositi spre bojdeuca din Ticau.
Odata, hotarati sa ajunga mai degraba in dealul Ticaului, au pornit vitejeste, dar, mai sus de coltul strazii Pacurari, in dreptul ulitei ce urca spre Copou, mai treci daca poti! Din vatra hanului Strachina se ridica un firisor subtire de fum, mirosind nebuneste a carnati fripti, de nu era chip sa faci un pas mai departe.
Tras de unda fumusorului, C