Foto: Thinkstock Enrique de Vicente, în volumul său „Los poderes ocultos de la mente”, tipărit şi în România de către editura RAO International Publishing Company, în anul 2008, sub titlul „Puterile oculte ale minţii”, printre altele, descrie experimente făcute de către oameni de ştiinţă în ceea ce priveşte veridicitatea bioterapiei.
Bernard Grad, biochimist canadian, este unul dintre cei care s-au aplecat asupra cercetării efectelor bioterapiei. El a făcut incizii cutanate unor şobolani şi i-a împărţit în două grupuri, pe cei din primul grup supunându-i unor astfel de tratamente. S-a constatat o însănătoşire mult mai rapidă a acestora faţă de cei netrataţi.
A mers mai departe, a ales doi tineri, unul optimist şi altul pesimist, care să ude florile cu apă obişnuită dar numai după ce au ţinut în mână, un timp, recipientul plin cu apă.
Rezultatul a fost surprinzător. Planta udată de optimist a crescut mai repede şi mai frumos faţă de alte plante udate cu apă normală, iar cea udată de pesimist a început să se usuce. Experimentul repetat de mai multe ori a avut acelaşi rezultat.
Rezultatele încurajatoare au dus la ideea constituirii unui grup de cercetători format din doctorul Grad, fiziologul R.J. Cadoret şi matematicianul G.I. Paul. Împreună au repetat experimentele cu cobaii cărora li s-a extirpat o bucată de piele de pe spate.
De data aceasta au fost repartizaţi în trei cuşti. Apoi, au apelat la un bioterapeut cu rezultate remarcabile, căruia i-au cerut să ţină una dintre cuşti între mâini timp de 15 minute, fără atingere directă. A doua cuşcă a fost încălzită artificial la aceeaşi temperatură produsă de mâinile terapeutului. Asupra celei de-a treia cuşti nu s-a intervenit în nici un fel. După o perioadă de două săptămâni, cercetătorii au observat că rănile rozătoarelor tratate erau reduse considerabil în comparaţie cu cele ale cobailo
