La Summitul NATO, organizat la Bucureşti, între 2 și 4 aprilie 2008 s-a petrecut un moment imortalizat de fotografii şi cameramanii prezenţi la întâlnirea preşedintelui – de atunci – al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, cu omologul român, Traian Băsescu.

După ce oaspetele rus a fost întâmpinat şi condus de preşedintele României, cei doi şefi de stat au luat loc, în faţa camerelor TV, pentru un dialog evident protocolar. În acel moment, din partea dreaptă a micului ecran a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, care ţinea în mâna stângă o elegantă servietă, iar mâna dreaptă a întins-o spre preşedintele rus, concomitent cu o firească aplecare spre cel aflat pe scaun. Traian Băsescu urmărea liniştit scena. Moment în care Vladimir Putin s-a ridicat în picioare şi a strâns mâna şefului Serviciului de Informaţii Externe/SIE. Un gest care confirma nu doar faptul că preşedintele Putin îl respectă pe demnitarul român, dar şi că i-a cântărit bine trecutul, prezentul şi mai ales viitorul.

Al doilea moment relevant a fost cel al vizitei fulger a preşedintelui Traian Băsescu la Casa Albă, în 2011. Atunci, în mod public s-a recunoscut rolul jucat de George Cristian Maior, ca şef al Serviciului Român de Informaţii, şi de către Ministerul Afacerilor Externe, în organizarea şi reuşita vizitei şefului statului român peste Ocean. În vizita menţionată, preşedintele României a fost însoţit şi de şeful SIE, Mihai Răzvan Ungureanu.

Prilej pentru şefii SIE şi SRI de a avea contactele adecvate cu omologii din CIA şi FBI. Prin nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu, ca viitor premier, a pierdut George Cristian Maior ascendentul politic util evoluţiei sale în ierarhia statului român? Nicidecum.

Pentru prezidenţiabilul Ungureanu, mandatul şi experienţa de şef al executivului de la Bucureşti este mai mult decât utilă, chiar într-o perioadă atât de delicată, precum cea a momen