Recent, miliardarul Ion Tiriac facea aprecieri laudative la adresa board-ului Bancii Nationale a Romaniei. Nu este rau deloc sa vorbesti de bine conducerea Bancii Centrale. Dimpotriva, cu atat mai mult cand derulezi importante afaceri in domeniile auto, imobiliare, servicii financiare, leasing, transport aerian s.a.m.d.
Fostul tenismen considera ca evolutia monedei noastre in raport cu cea comunitara "este un miracol", adaugand ca nu intelege motivele pentru care Romania are un leu atat de puternic. Felicitarile adresate guvernatorului Mugur Isarescu sau, ma rog, celor care-l asista au un rezon personal. Nu insinuez ca ar exista legaturi avantajoase lui Tiriac.
Este punctul sau de vedere, dar il ajuta. Holdingul sau nu are nimic de pierdut daca o opinie personala in termeni flatanti a "fortei" leului este pusa pe tapet. Mai spune domnul cu pricina ca, "daca cursul (e scuzabila cacofonia) o sa ramana in acest fel cu toata inflatia pe care o sa o avem, ar fi grozav". Colosal ar fi sa se duca la vale inflatia. Atunci sa vezi grozavie benefica. Intrucat sunt reciproc dependente.
Mai intai de toate, leul a continuat, atunci cand omul de afaceri isi expunea parerile, sa se deprecieze, iar cotatiile s-au apropiat de 4,35 de unitati in raport cu moneda unica. In vizibil contrast cu aprecierea valutelor din regiune.
Asadar, care este reperul adoptat de catre opinent? Sau, mai bine spus, cu cat timp in urma? Admite insa Tiriac ca nu rupem gura niciunui targ la capitolul exporturi. "Nu suntem mari consumatori nici inauntru", completeaza tabloul economic. Pai, adevarul acesta cu romanul dispus sa cheltuiasca e o exceptie si s-a intamplat cu ceva ani in urma.
Cam de cand s-au amputat mai toate "sosirile" banesti cu o patrime din suta. Pe de alta parte, o moneda puternica nu face bine nicicand exporturilor. Japonia se zba
