Frigurile care au copleşit şi Republica Moldova sunt, dincolo de toate, şi un prilej, bun sau rău, de a ne aminti de cele veşnice. Iar cele veşnice ar trebui să ne preocupe, din când în când măcar, cel puţin la fel de mult ca politicul de astăzi. Pentru că ambele ne oferă cam aceleaşi provocări sau ne pun la încercare cam în acelaşi fel...
O abordare lăudabilă a celor veşnice a demonstrat recent, de când e cu temperaturi de gulag, o televiziune din Chişinău. O majoritate a elevilor de la ţară - ne informa reporterul şi cine n-o ştie? - sunt nevoiţi să meargă (sau să umble, cum se spune din moşi-strămoşi) „la toalete improvizate în curtea şcolilor". La care se poate ajunge acum - dacă ne uităm la scara de temperatură a suedezului Anders Celsius - doar în stare de încotoşmănare cumplită. Nu mai zic de ce urmează: de fiecare dată trebuie să constaţi că, din nefericire, doar teatrul începe de la vestiar...
Un reportaj, repet, mai mult decât salutabil. Doar că... „toalete improvizate"? Ei, ba nu... Sunt - în mentalul şi ograda noastră - construite fundamental, sunt cele mai rezistente, sunt, chiar dacă din scânduri, expresia piramidelor ce reflectă vechimea trecerii noastre prin anotimpuri, statornicia în tradiţii întru eternitate... Altminteri, cum s-ar explica faptul că „grupurile antisanitare" din şcoli, ca şi din majoritatea curţilor... gospodarilor, ar sta neclintite în faţa celor mai agresive strategii de modernizare şi de grijă faţă de sănătatea generaţiilor viitoare? Strategii aşternute pe atâta hârtie A4 câtă, reciclată în hârtie igienică, ar fi suficientă pentru asigurarea tuturor şcolilor.
Apropo de suedezi. Acum vreun an, un alt post de televiziune relata despre faptul că Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare a finanţat construcţia unor toalete ecologice, „revoluţionare", cum le calificase reportajul, în şcolile din 13 sate ale Republicii Moldova.
