Am aruncat o privire pe motivația Curții care a invalidat noul proiect de lege electorală (incluzând comasarea alegerilor). Am găsit 3 (trei) temeiuri valide enunțate pentru a respinge legea: interdicția de a candida și la locale și la parlamentare (nu comasarea!) restrânge în mod neconstituțional dreptul de a candida, constituirea comisiei parlamentare speciale care propune delimitarea colegiilor e în afara legii fundamentale (dar nu pe motivul din decizie), la fel și impunerea unui interval justiției pentru a rezolva anumite contestații. Sunt temeiuri valide pentru că sunt deduse în mod logic de la textul legii fundamentale. În rest… jale.

1. E citat codul electoral elaborat de Comisia de la Veneția, acesta recomandă ca modificări ale legii electorale să fie făcute cu mai mult de un an înainte de alegeri. Tot Curtea spune mai jos ceva de genul: sigur, nu e obligatoriu însă, citez: ”recomandările sale constituie cadrul pentru un scrutin democratic etc.” Deci e obligatoriu. Ce e mai rău nu e faptul că acest Cod chiar ar deveni literă de lege, ci faptul că judecătorii îl citează când și cum doresc. E ”uneori și oarecum obligatoriu”, se aplică atunci când îi taie pe ei capul. Vă reamintesc că în 2008 legea electorală a fost adoptată cu câteva luni înainte de alegeri și modificată și remodificată ulterior! Curtea a fost sesizată și resesizată și n-a zis nimic. Arbitrariul creat astfel nu este doar neconstituțional, ci vine direct împotriva rațiunii de a exista a legii, a Curții Constituționale și a oricărei Curți, de altfel. Dacă tot extind legea fundamentală în felul ăsta, măcar s-o respecte!

2. Prelungirea mandatelor primarilor ar încălca principiul neretroactivității legii. Aiurea. Constituția spune că legea prevede doar pentru viitor; interpretarea acestui principiu (făcută, de altfel, tot de CCR) spune că legea nouă nu poate nici să aducă atingere(nb