(Air, Le voyage dans la lune, Astralwerks, 2012)
Bate un vînt nostalgic prin cinematografia mainstream mai ceva ca cel de-afară: The Artist pleacă din pole-position la Oscaruri, îi face o concurenţă acerbă domnul Scorsese, cu Hugo (un film în 3D după o carte pentru copii), iar Air se laudă cu o coloană sonoră nou-nouţă pentru versiunea restaurată a primului SF din istorie, Călătorie în lună.
Cine debutează cu bijuterii precum Moon Safari a cam păţit-o: vrei, nu vrei, lumea te fură din greu (Zero 7 treceau drept “the British Air”) şi strîmbă din nas la mai toate albumele ulterioare.
E nedrept, desigur, iar Le voyage dans la lune îmi pare (şi) un răspuns adresat celor care bîrîie de prin 2001 încoace că Air au feştelit-o: e albumul cel mai apropiat de Moon Safari, dar nu încearcă – nici n-ar avea de ce! – să îl cloneze.
Continuarea e aici.
(Air, Le voyage dans la lune, Astralwerks, 2012)
Bate un vînt nostalgic prin cinematografia mainstream mai ceva ca cel de-afară: The Artist pleacă din pole-position la Oscaruri, îi face o concurenţă acerbă domnul Scorsese, cu Hugo (un film în 3D după o carte pentru copii), iar Air se laudă cu o coloană sonoră nou-nouţă pentru versiunea restaurată a primului SF din istorie, Călătorie în lună.
Cine debutează cu bijuterii precum Moon Safari a cam păţit-o: vrei, nu vrei, lumea te fură din greu (Zero 7 treceau drept “the British Air”) şi strîmbă din nas la mai toate albumele ulterioare.
E nedrept, desigur, iar Le voyage dans la lune îmi pare (şi) un răspuns adresat celor care bîrîie de prin 2001 încoace că Air au feştelit-o: e albumul cel mai apropiat de Moon Safari, dar nu încearcă – nici n-ar avea de ce! – să îl cloneze.
Continuarea e aici.