In Piata Universitatii protestatarii au inceput sa adune papuci pentru Elena Udrea. Voiau sa-i dea si s-o trimita acasa. Cum oamenii stiu ca doamna nu se multumeste cu o singura pereche, ei si-au propus sa adune un milion de perechi. Dificila tinta, mai ales pe gerul si zapada asta. Nu aveau de unde sa stie ca Emil Boc va lasa tara de izbeliste tocmai in plin cod portocaliu de ninsori, viscol si ger.

Initiativa spune totul despre ce simteau oamenii fata de femeia care a ajunsese sa controleze practic intreg Guvernul, sa detina in portofoliu aproape tot bugetul tarii si sa decida cine pleaca si cine ramane in Palatul Victoria. Promisiunea de a aduna in Piata Universitatii un milion de incaltari cu care s-o convinga pe singura neremaniabila din Guvern (dintr-un singur motiv pe care toata lumea l-a inteles acum foarte bine - slabiciunea omeneasca, mult prea omeneasca) sa plece exprima perfect valul de ura si dezgust care i-a cuprins pe protestatari.

Era semnul ca piata detasta acest personaj mai mult decat pe Emil Boc, pe Traian Basescu sau oricare alt demnitar din fruntea statului. Pentru niciunul dintre ei nu s-a inceput o colecta publica de papuci pentru a-i convinge sa plece mai repede acasa. Doar tupeul infinit si aroganta fara limite ale Elenei Udrea au reusit performanta de a canaliza atata dispret din partea romanilor impotriva unei singure persoane.

Protestele din Piata Universitatii si demisia lui Emil Boc demonstreaza ca pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, judecata poporului te ajunge din urma. Ca nu poti sfida la nesfarsit cu resurse infinite de tupeu rabdarea multimii, oricat de proasta si neatenta ai crede ca este ea. Nu poti pacali la infinit istoria. Cu atat mai mult cu cat nu iti pui nicio limita in derapaje. Asa a ajuns Elena Udrea sa inlocuiasca in general competenta cu hotia, responsabilitatea cu cinismul/aro