In sfarsit, Cotrocenii au aplecat urechea la doleantele strazii si au decis inlocuirea cabinetului Boc cu un nou cabinet, sub conducerea dlui Razvan Ungureanu, seful SIE!

Sigur, aceasta fraza ar putea fi una din formulele prin care poate fi descrisa realitatea romaneasca.

Numai ca trebuie aduse o serie de “corecturi” absolut necesare. Prima este ca strada nu este multumita si continua protestele! Mai mult, nu este exclus ca inlocuirea guvernului (din pacate, dupa principiul “aceeasi Marie cu alta palarie”), sa aiba un efect contrar, iritand si mai mult protestarii din strada.

A doua este ca Opozitia isi continua greva parlamentara si nu va participa la procesul investirii acestui guvern. Ori, in atari conditii, legitimitatea noului cabinet va avea de suferit chiar din start, inclusiv in raport cu mult hulitul cabinet Boc, care a avut, totusi, parte de votul – chiar si negativ – al Opozitiei.

A treia este impresia creata prin desemnarea unui sef de serviciu secret la carma unui guvern dintr-o tara membra UE si NATO. Impresia de stat politienesc, amplificata in ultima vreme, ca urmare a reactiei la protestele din strada, se va intari. Ca sa nu vorbim despre faptul ca romanii – care au trait recent o lunga perioada in umbra fostei Securitati – au capatat un reflex anti-servicii, care se va manifesta cu siguranta si in raport cu acest cabinet.

Nu am nimic personal cu dl. Ungureanu, pe care il cunosc ca pe un om serios, cultivat, insa discut exclusiv prin prisma impresiei create cand intervine comparatia cu toate celelalte tari democratice din UE si NATO. Daca au avut loc schimbari de guvern in aceste state, modelul a fost inlocuirea cu un cabinet de tehnicieni, avand in fruntea sa nu seful vreunui serviciu secret, ci un bancher sau economist de marca. Aici este diferenta.

A patra “corectura” este legata de componenta noului cabinet. Chi