La Cotroceni e furtuna pana si-n paharele pline de cuburile cu gheata. De la atatia pasi in spate, se poate ca omul sa se fi si impiedicat de acum.
Legea Sanatatii, Baconschi, Arafat rechemat si acum Boc. Orice, numai anticipate nu.
Toate in numele stabilitatii. Ciudat cum stabil poate fi orice, numai consultarea vointei poporului nu. Presedintele stie ca latul se strange, se tot strange in jurul sau, iar acum a intrat in faza terminala a aruncatului de contra-greutati.
In singuratatea Cotroceniului, presedintele se intreaba acum ce l-o fi mancat atat de tare sa il ia pe Arafat in caruta. Va amintiti? Ghici ghicitoarea mea!? Ca de acolo s-a spart BUBA.
Oricum ati incerca sa va explicati mutarile lui Traian Basescu din acel moment, altfel decat niste pasi in spate si retrageri rusinoase, la limita penibilului, ceva nu se leaga. Strada a vuit cat de cat o zi sau doua. Maxim. Chiar si de-ar fi in spatele celor cateta sute alte milioane, presedintele stie ca nu se fac pasi in spate atat de repede la prima strigare a pietei.
Si, totusi, mutare dupa mutare, Traian Basescu a tot cedat teren. Si te intrebi de ce? Ca e deja prea tarziu ca sa mai speri sa recredibilizezi PDL, un partid deja mort si ingropat, si mult prea devreme ca sa te retragi atat de mult in fata catorva proteste amarate.
Pai ce-o sa-i mai dai la primavara poporului, cand caldura si infloritul pomilor o sa-i scoata in strada pana si pe cei mai multumiti dintre boieri?
Marea sansa a lui Traian Basescu - norocul lui chior - e ca USL e la furat. Zboara pe campii si da in balbaiala cand jocurile nu se asaza cum viseaza liderii lor naivi. Oare ei chiar or fi crezand vreo miime de secunda ca presedintele ar putea intra in jocul lor cu anuntarea de premieri de carton care sa cada unul dupa altul la vot, pentru ca apoi el sa anunte d
