Desemnarea cunoscutului istoric si diplomat Mihai Razvan Ungureanu pentru functia de premier este un gest menit sa accentueze profesionalismul actului de guvernare, sa reduca emotionalismul paralizant, sa duca la depasirea unei anumite stari de debusolare si sa sustraga actiunile politice variilor ispite factionaliste. Experienta sa in domeniul politicii externe nu mai are nevoie de recomandari. Ca ministru de externe, Mihai Razvan Ungureanu a accentuat optiunile ne-echivoc atlantiste ale Romaniei democratice. Este o personalitate politica si intelectuala autonoma in sensul autentic al cuvantului. Spirit deschis si om al dialogului, sunt convins ca este un bun manager de echipa.
Am avut sansa ca in primavara anului 2005 sa fiu comentator, la Woodrow Wilson Center, al unei remarcabile prezentari facuta de proaspat numitul ministru de externe. Tot in 2005, a vorbit la Targul de Carte, alaturi de Adrian Cioroianu si Stelian Tanase, la lansarea cartii mele “Stalinism pentru eternitate”. Amintesc aceste momente doar pentru a accentua ca vorbesc in cunostinta de cauza. In numeroasele noastre discutii am constatat intotdeauna ca dl Ungureanu este un om al substantei, nu al artificiilor retorice. Nu este doar un erudit, un spirit viu, ci poseda acel dar care se numeste inteligenta morala.
As mai pomeni un lucru: sunt unii care subit au inceput sa studieze dosare, dupa ce ani de zile s-au opus Legii Lustratiei. Dl Ungureanu nu a fost niciodata activist platit al PCR, al UTC, al sindicatelor, al MAN, nu a fost cadru (ofiter) ori informator al Securitatii. Este nevoie sa insist asupra faptului ca presedintele de onoare al PSD a fost Ministrul Tineretului si secretar al CC al PCR insarcinat cu ideologia? Ca unii dintre cei care dau lectii au lucrat la “Stefan Gheorghiu”, principala institutie a indoctrinarii comuniste, avand salarii platite, in fond, din bugetul
